| 3.3. Informații de care veți avea nevoie | ||
|---|---|---|
 |
Cap. 3. Înainte de a instala Debian GNU/Linux | 
|
| 3.3. Informații de care veți avea nevoie | ||
|---|---|---|
|
|
Cap. 3. Înainte de a instala Debian GNU/Linux |
|
Documentul pe care îl citiți acum, care este versiunea oficială a Ghidului de instalare pentru versiunea bookworm a Debian; disponibil în diverse formate și traduceri.
În multe cazuri, programul de instalare va putea detecta automat le dumneavoastră. Dar, pentru a fi pregătiți, vă recomandăm să vă familiarizați cu acestea înainte de instalare.
Informațiile despre componente și dispozitive pot fi culese din următoarele surse:
Manualele care vin cu fiecare componentă și dispozitiv.
Ecranele de configurare BIOS/UEFI ale calculatorului. Puteți vizualiza aceste ecrane când porniți calculatorul apăsând o combinație de taste. Verificați manualul pentru afla combinația. Adesea, este tasta Del sau F2, dar unii producători folosesc alte taste sau combinații de taste. De obicei, la pornirea calculatorului, va apărea un mesaj care indică ce tastă trebuie apăsată pentru a intra în ecranul de configurare.
Carcasele și cutiile pentru fiecare componentă și dispozitiv.
Comenzi de sistem sau instrumente dintr-un alt sistem de operare, inclusiv cadrele de afișare managerului de fișiere. Această sursă este utilă în special pentru informații despre memoria RAM și cantitatea de spațiu din disc.
Administratorul dumneavoastră de sistem sau furnizorul de servicii de Internet. Aceste surse vă pot spune valorile parametrilor de care aveți nevoie pentru a vă configura rețeaua și e-mailul.
Tabel 3.1. Informații despre componente și dispozitive utile pentru o instalare
| Componente/dispozitive | Informații de care ați putea avea nevoie |
|---|---|
| Discuri dure/solide | Numărul lor. |
| Ordinea lor în sistem. | |
| Dacă sunt IDE (cunoscut și ca PATA), SATA sau SCSI. | |
| Spațiul liber disponibil. | |
| Partițiile. | |
| Partițiile în care sunt instalate alte sisteme de operare. | |
| Interfețe de rețea | Tipul/modelul de interfețe de rețea disponibile. |
| Imprimanta | Modelul și producătorul. |
| Placa video | Tipul/modelul și producătorul. |
Multe produse funcționează fără probleme cu Linux. În plus, suportul pentru componente și dispozitive în Linux se îmbunătățește zilnic. Cu toate acestea, Linux încă nu rulează atât de multe tipuri diferite de componente și dispozitive ca unele sisteme de operare.
Controlorii din Linux, în cele mai multe cazuri, nu sunt scriși pentru un anumit „produs” sau „marcă” de la un anumit producător, ci pentru o anumită piesă/chipset. Multe produse/mărci aparent diferite se bazează pe aceeași schemă electronică; nu este neobișnuit ca producătorii de cipuri să furnizeze așa-numitele „proiecte de referință” pentru produse bazate pe cipurile lor, care sunt apoi utilizate de mai mulți producători diferiți de dispozitive și vândute sub o mulțime de nume diferite de produse sau mărci.
Acest lucru are avantaje și dezavantaje. Un avantaj este că un controlor pentru un chipset funcționează cu o mulțime de produse diferite de la diferiți producători, atâta timp cât produsul lor se bazează pe același chipset. Dezavantajul este că nu este întotdeauna ușor să vezi ce chipset real este folosit într-un anumit produs/marcă. Din păcate, uneori, producătorii de dispozitive schimbă piesa centrală a produsului lor fără a schimba numele produsului sau cel puțin numărul versiunii produsului, astfel încât, atunci când aveți două articole cu aceeași marcă/nume de produs cumpărate în momente diferite, acestea pot fi uneori bazate pe două produse diferite. chipset-uri și, prin urmare, utilizați doi controlori diferiți sau este posibil să nu existe niciun controlor pentru unul dintre ele.
Pentru dispozitivele USB și plăcile PCI/PCI-Express/ExpressCard, o modalitate bună de a afla pe ce chipset se bazează este să vă uitați la ID-urile lor. Toate dispozitivele USB și plăcile PCI/PCI-Express/ExpressCard au așa-numitele ID-uri de „fabricant” și „produs”, iar combinația acestor două este de obicei aceeași pentru orice produs bazat pe același chipset.
În sistemele Linux, aceste ID-uri pot fi citite cu comanda lsusb pentru dispozitivele USB și cu comanda lspci -nn pentru plăcille PCI/PCI-Express/ExpressCard. ID-urile fabricantului și ale produsului sunt de obicei date sub formă de două numere hexazecimale, separate prin două puncte, cum ar fi „1d6b:0001”.
Un exemplu pentru ieșirea comenzii lsusb: „Bus 001 Device 001: ID 1d6b:0002 Linux Foundation 2.0 root hub”, în care 1d6b este ID-ul fabricantului și 0002 este ID-ul produsului.
Un exemplu pentru ieșirea comenzii lspci -nn pentru o placă Ethernet: „03:00.0 Ethernet controller [0200]: Realtek Semiconductor Co., Ltd. RTL8111/8168B PCI Express Gigabit Ethernet controller [10ec:8168] (rev 06)”. ID-urile sunt date în parantezele drepte din dreapta, adică aici 10ec este ID-ul fabricantului și 8168 este ID-ul produsului.
Ca un alt exemplu, o placă grafică ar putea oferi următoarea ieșire: „04:00.0 VGA compatible controller [0300]: Advanced Micro Devices [AMD] nee ATI RV710 [Radeon HD 4350] [1002:954f]”.
În sistemele Windows, ID-urile unui dispozitiv pot fi găsite în administratorul de dispozitive Windows în fila „detalii”, unde ID-ul fabricantului este prefixat cu VEN_ și ID-ul produsului este prefixat cu DEV_. În sistemele Windows 7, trebuie să selectați proprietatea „Hardware IDs” din fila de detalii a managerului de dispozitive pentru a vedea de fapt ID-urile, deoarece acestea nu sunt afișate implicit.
O căutare în Internet cu ID-ul fabricantului/produsului, „Linux” și „controlor (driver)” ca termeni de căutare, oferă deseori informații privind starea suportului controlorului pentru un anumit chipset. Dacă o căutare pentru ID-ul fabricantului/produsului nu dă rezultate utilizabile, o căutare a numelor de cod ale cipului, care sunt adesea furnizate de comenzile «lsusb» și «lspci» („RTL8111”/„RTL8168B” în exemplul plăcii de rețea și „RV710” în exemplul plăcii grafice), poate ajuta.
Debian GNU/Linux este disponibil și ca așa-numit „sistem „live” (rulează „pe viu” fără necesitatea de-a fi instalat)” pentru anumite arhitecturi. Un sistem „live” este un sistem preconfigurat, gata de utilizare, într-un format comprimat, care poate fi pornit și utilizat de pe un mediu de citire, cum ar fi un CD sau DVD. Folosirea lui în mod implicit nu creează nicio modificare permanentă pe calculator. Puteți modifica configurările utilizatorului și puteți instala programe suplimentare din sistemul „live”, dar toate acestea se întâmplă doar în memoria RAM a calculatorului, adică dacă opriți calculatorul și porniți din nou sistemul „live”, totul este reinițiat la valorile implicite. Dacă vreți să vedeți dacă componentele și dispozitivele ce le aveți au suport în Debian GNU/Linux, cel mai simplu mod este să rulați un sistem Debian „live” pe acel calculator, și încercați-l.
Există câteva limitări în utilizarea unui sistem „live”. Prima este că, deoarece toate modificările pe care le faceți în cadrul sistemului „live” trebuie să fie păstrate în memoria RAM a calculatorului dvs., aceasta funcționează numai pe sistemele cu suficientă memorie RAM pentru a face acest lucru, astfel încât instalarea de pachete software mari, suplimentare poate eșua din cauza constrângerilor de memorie. O altă limitare în ceea ce privește testarea compatibilității componentelor și dispozitivelor este că sistemul „live” oficial al Debian GNU/Linux conține doar componente libere, adică nu sunt incluse fișiere de firmware care nu sunt libere. Desigur, astfel de pachete non-libere „non-free” pot fi instalate manual în sistem, dar nu există o detectare automată a fișierelor firmware necesare, cum ar fi în debian-installer, așa că instalarea componentelor non-libere trebuie făcută manual dacă este necesar.
Informații despre variantele disponibile ale imaginilor „live” de Debian pot fi găsite în pagina web „Debian Live Images”.
Dacă calculatorul dumneavoastră este conectat la o rețea fixă (adică o conexiune Ethernet sau echivalentă, nu o conexiune dialup/PPP) care este administrată de altcineva, va trebui să întrebați administratorul de sistem al rețelei dumneavoastre pentru aceste informații:
Numele calculatorului în rețea (s-ar putea să puteți decide acest lucru pe cont propriu).
Numele său de domeniu.
Adresa IP a calculatorului.
Masca de rețea de utilizat.
Adresa IP a pasarelei (numită și „poartă de acces”) implicite prin care se face direcționarea traficului de date, dacă rețeaua dumneavoastră are o pasarelă.
Sistemul din rețeaua dvs. pe care ar trebui să-l utilizați ca server de nume de domenii („Domain Name Service”: DNS).
Dacă rețeaua la care sunteți conectat folosește protocolul de configurare dinamică a gazdei („Dynamic Host Configuration Protocol”: DHCP) pentru configurarea parametrilor de rețea, nu aveți nevoie de aceste informații deoarece serverul DHCP le va furniza direct calculatorului dumneavoastră în timpul procesului de instalare.
Dacă aveți acces la Internet prin DSL sau modem prin cablu (adică printr-o rețea de televiziune prin cablu) și aveți un router (deseori furnizat preconfigurat de furnizorul dumneavoastră de telefon sau catv) care se ocupă de conectivitatea la rețea, serverul DHCP este de obicei disponibil în mod implicit.
Dacă utilizați o rețea WLAN/WiFi, ar trebui să aflați:
ESSID-ul („numele rețelei”) rețelei dumneavoastră fără fir.
Cheia de securitate WEP sau WPA/WPA2 pentru a accesa rețeaua (dacă este cazul).
|
|
 |
|
| 3.2. Faceți o copie de rezervă a datelor existente! |  |
3.4. Îndeplinirea cerințelor minime de către componente și dispozitive |